Expoziţia "Cai verzi" semnată de Anca Gheorghiu
CAI VERZI
Între 22 aprilie şi 19 mai 2013, Mediateca Bibliotecii Metropolitane Bucureşti găzduieşte expoziţia Cai verzi semnată de Anca Gheorghiu. Tema aleasă de artistă, titlul şi morfologia se află deopotrivă în conjuncţie şi într-o relaţie coordonatoare, în contextul complementarităţii. Dacă peisajul pastoral este laitmotivul, fiinţele fabuloase reprezintă, cu siguranţă, calea. Corpusul de lucrări, gândite şi realizate pe parcursul a aproape un deceniu, are la bază colajul, pictura, desenul şi intervenţia, toate acestea încadrabile în ceea ce s-ar putea numi generic tehnică mixtă. Povestea începe însă exact de aici.
Caii verzi presupun artificialul, în sensul că ordinea naturală este trecută prin filtrul unor idei şi alegeri ale celui care o concepe, Pater Creator, (mare) architect, colorist sau, de ce nu, artist.
Caii verzi presupun artificialul, în sensul că ordinea naturală este trecută prin filtrul unor idei şi alegeri ale celui care o concepe, Pater Creator, (mare) architect, colorist sau, de ce nu, artist.
Caiii verzi ai Ancăi Gheorghiu pleacă de la modele reale pentru a-şi găsi rezolvările plastice într-o lume ce aparţine ideilor şi naturii onirice. Structura peisajelor campestre, a fantasticelor cabaline care umplu văzduhul de o boare a nostalgiei basmelor este oferită de artistă pentru a fi supusă unor duble geometrizări: cea obiectivă, determinată de planurile în sine, şi cea subiectivă, a tăieturilor fizice şi colajului propus.
Una dintre întrebările pe care şi le-ar putea pune o persoană ancorată exclusiv în concret ar fi legată de relaţia dintre titlul expoziţiei şi imaginile surprinse în lucrări. În ce măsură calea de urmat alternează între spaţiile luminii campestre şi văzduhul armăsarilor, boare lirică a unei evocări de-abia şoptite, dar plină de armonii cromatice şi ritmice…Figurativul este inspirat în mod direct din „realităţile“ imaginilor din vis, din filmul interior al artistei evocând amintiri, în timp ce abstractul operează cu valori cromatice care trimit spre regnul vegetal.
Una dintre întrebările pe care şi le-ar putea pune o persoană ancorată exclusiv în concret ar fi legată de relaţia dintre titlul expoziţiei şi imaginile surprinse în lucrări. În ce măsură calea de urmat alternează între spaţiile luminii campestre şi văzduhul armăsarilor, boare lirică a unei evocări de-abia şoptite, dar plină de armonii cromatice şi ritmice…Figurativul este inspirat în mod direct din „realităţile“ imaginilor din vis, din filmul interior al artistei evocând amintiri, în timp ce abstractul operează cu valori cromatice care trimit spre regnul vegetal.
Geometria euclidiană, privită ca posibil plan arhitectural, se constituie în termenul mediu dintre cele două laturi.
Pictura Ancăi Gheorghiu este un cânt, un poem, o impresie, o stare de reverie, artista explorează cu încântare spaţii solare a căror polifonie învăluie sufletul privitorului cu metafora sa fluidă. Expoziţia ne propune o viziune compozită a unei naraţiuni cromatice calde, pline de umanitate, o lume care ne atrage, ne seduce şi ne transfigurează, aici, la Mediateca George Enescu conducându-ne, prin imageria Ancăi Gheorghiu, în zbor înseninat spre lumea de dincolo de negură …(Irina Airinei)
O manifestare caldă, dedicată sesibilei artiste Anca Gheorghiu.
O manifestare caldă, dedicată sesibilei artiste Anca Gheorghiu.
După prezentările făcute, micul artist, ca vârstă, Mircea Dumitrescu, un talent înnăscut, ne-a încântat auzul cu virtuozitatea sa la vioară. Numeroasele premii îl recomandă de la sine.
Cuvintele sunt de prisos în privinţa celor doi artişti. Tablourile pot fi admirate pe simezele Mediatecii Bucureştilor, din Şos. Mihai Bravu, 4 (vizavi de Primăria Sectorului 2) până la 19 mai curent.